Universul

Universul este constituit din totalitatea corpurilor si fenomenelor cosmice si a spatiului dintre ele. Este cel mai vast si mai complex sistem de organizare si de manifestare a materiei.

        Desi a perfectionat continuu mijloacele de cercetare, omul a reusit sã exploreze doar o micã parte din Univers, cãruia i se spune Univers observabil sau Metagalaxie. Restul universului, încã nu a fost observat, dar face parte si el din Universul fizic.

        Date fiind dimensiunile uriase ale pãrtii deja observate, se considerã cã Universul este infinit în spatiu. Totodatã, se apreciazã cã el este infinit în timp, deoarece materia nu poate fi creatã din nimic; ea doar îsi schimbã continuu formele de organizare.

        Alcãtuirea Universului :

        Se constatã cã în Univers o mare parte a materiei este organizatã în corpuri individualizate, de diferite dimensiuni si cu proprietãti distincte. Dar spatiul dintre aceste corpuri nu este lipsit de materie. În el se gãsesc particule de materie dispersate, este strãbãtut de radiatii electromagnetice si cosmice si de câmpuri gravitationale. În felul acesta, Universul este “impregnat” de materie si de manifestãrile ei.

        Materia organizatã

        Cea mai mare parte din Univers ste organizatã în corpuri distincte cu proprietãti diverse, cum sunt stelele si galaxiile.

        Stelele :

        Unele dintre corpurile cosmice sunt incandescente si emit luminã si cãldurã în spatiul înconjurãtor.Acestea sunt stelele.Ele se deosebesc prin dimensiuni, temperaturã, culoare si luminozitate. Unele au temperaturi foarte mari, dar au luminozitate si dimensiuni reduse. Ele sunt numite pitice albe. Altele au dimensiuni uriase si sunt numite gigante.

        Unele stele au densitãti atât de mari încât atractia lor nu permite luminii sã se disperseze în spatiu si de aceea li se spune gãuri negre.

        Galaxiile :

        Stelele, împreunã cu alte corpuri cosmice, sunt grupate în aglomerãri imense numite galaxii. Dupã unele aprecieri, în Univers ar exista peste 100 de miliarde de galaxii. Unele dintre ele sunt concentrate în anumite pãrti ale Universului formând roiuri de galaxii.

        Constelatiile :

        Noi vedem stelele grupate pe bolta cereascã si acestor grupãri li s-au spus constelatii. Datoritã formei acestor grupãri, constelatiile au fost asemuite cu unele fiinte sau obiecte si li s-au dat denumiri corespunzãtoare.

        Datoritã miscãrii de revolutie a Pãmântului, în decursul unui an observãm Soarele proiectat în dreptul a 12 dintre constelatii. Acestora li s-au spus constelatii zodiacale. Considerând cã pozitia Soarelui în raport cu constelatiile ar influenta soarta oamenilor din momentul nasterii lor, s-a elaborat horoscopul, în încercarea de a prevedea viitorul.

        Dintre constelatii, are o importantã aparte Carul Mic, deoarece contine Steaua Polarã, care indicã nordul în emisfera noastrã.

        Corpurile reci din Univers sunt grupate în jurul unor stele, constituind sisteme stelare, cum este Sistemul Solar.

        Materia neorganizatã

        În Univers existã mari cantitãti de materie care nu este organizatã în corpuri distincte. Ea se aflã sub formã de praf  si  gaze dispersate în spatiul cosmic. Se poate constata o tendintã de aglomerare a acestei materii neorganizate în imensi nori de materie ceva mai densã cãrora li se spune nebuloase. Ele apar ca pete mai luminoase pe bolta cereascã.

       

        Galaxia noastrã (Calea Lactee)

        Pãmântul este situat, împreunã cu Soarele, într-o galaxie numitã Calea Lactee, care cuprinde aproximativ 200 miliarde de stele. Aceastã galaxie are formã lenticularã, cu axa mare de aproximativ 100 000 ani-luminã. Aglomerarea stelelor din Galaxia noastrã formeazã, pe bolta cereascã, o fâsie mai luminoasã.

       

                          Geneza si evolutia Universului

        Problema originii Universului si a Sistemului Solar a preocupat pe oameni de multã vreme. S-au emis diverse ipoteze care au încercat sã rãspundã la aceastãpreocupare.

        În ultima vreme se rãspândeste tot mai mult asa-numita ipotezã a marii explozii (big-bang, în limba englezã).

        Aceastã ipotezã se bazeazã pe unele date obtinute prin observatii astrofizice si pe cunostintele de fizicã atomicã si nuclearã.

        O constatare imprtantã este acea a expansiunii Universului în urma acestei explozii. Observatiile astrofizice au dus la concluzia  cã galaxiile se

deplaseazã în spatiu, îndepãrtându-se între ele. Totodatã, s-a constatat existenta, în Univers, a unor radiatii care ar data din timpul marii explozii.

         Conform cu aceastã teorie, initial toatã materia existentã astãzi în Univers era concentratã într-un corp mic, extrem de fierbinte, o “minge de foc”. Materia era reprezentatã prin particule elementare si antiparticule.

        S-a produs o expansiune foarte rapidã a acestei materii fierbinti, ca o imensã explozie. Ca urmare a expansiunii, materia se rãcea încât la dublarea volumului se înjumãtãtea valoarea temperaturii.

        S-a calculat cã la o secundã dupã marea explozie temperatura materiei scãzuse la cca 10 miliarde de grade, adicã de aproape o mie de ori mai mare decât este tempertura în interiorul Soarelui.Materia era alcãtuitã atunci din electroni si protoni, cu antiparticulele lor, dar si din neutroni.

        Expansiunea si rãcirea au continuat si electronii s-au unit cu antielectronii, formând fotoni. În felul acesta, Universul a devenit o sferã de luminã.

        Dupã aproximativ o sutã de secunde de la marea explozie, protonii s-au unit cu neutronii, formând nuclee de hidrogen greu ( deuteriu ). Din acestea s-au format nucleele de heliu si alte elemente mai grele. Neutronii rãmasi au dus la fomarea nucleelor de hidrogen. Acest proces a durat câteva ore.

        Expansiunea Universului a continuat încã aproximativ un milion de ani, fãrã schimbãri deosebite, ci doar o rãcire continuã. În acest timp, temperatura a coborât la doar câteva mii de grade, încât a început formarea de atomi, prin unirea nucleelor cu electronii.

        Se considerã însã cã în unele pãrti ale Universului expansiunea s-a încetinit si acolo s-a concentrat materia, formând galaxii.

        Atractia gravitationalã a dus la comprimarea norilor de hidrogen si heliu, cu cresterea localã a temperaturii pânã la declansarea fuziunii nucleare. Aceasta a dus la cresterea din nou a temperaturii si la formarea stelelor. Ele au atras în jurul lor materia rãcitã formând planete, asteroizi, meteoriti si comete.

        În felul acesta s-a format si Sistemul Solar în cadrul Galaxiei noastre. O aglomerare mare de materie a dus la formarea Soarelui, care este o stea. În jurul lui, s-au produs alte aglomerãri de materie, mai mici, care au format planetele cu satelitii lor.

        Si în prezent continuã concentrarea materiei în corpuri mai mari. Astfel, unii asteroizi si meteoriti sunt atrasi si cad pe suprafata planetelor si satelitilor lor. Pãmântul primeste o cantitate de aproximativ 100 000 de meteoriti în 24 de ore.